Patru boi cu lanț în coarne
Stau în codrii morți de foame,
Morți de foame și de sete,
N-are cine să-i adape,
Că birișul boilor
Șede-n poală mândrelor.
Măi Ioane, ți-am spus bine:
Mândrele capul ți-or pune,
Până punga era plină
Te ținea mândra pe mână,
Dacă punga s-o golit
Mândrele te-au părăsit.
Strigătură:
Trageți, boilor, la rudă
Că sunteți mâncați de trudă.
Măi Ioane, măi Ioane,
Boii-n grajd îs morți de foame,
Morți de foame și de sete,
N-are cine să-i adape,
Mână-ți boii la valeu
Că acolo-i dorul meu.
Strigătură:
Mânați, boilor, la car
Că sunteți mâncați de-amar.
Când îs eu mai supărat
Intru-n crâșmă și mă-mbăt,
Când îs eu mai necăjit
Intru-n crâșmă și la birt.
De-amu pân’ la dimineață
Mă dau cu badea pe gheață,
Pe imașul satului
Să-i dau drumul dorului,
Pe imașul cel sătesc
Cu badea să mă-ntâlnesc,
Boii pască la otavă,
Eu mi-oi face viața dragă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață grea la țară, cu boi istoviți și un protagonist dezamăgit de relațiile superficiale. Refrenul subliniază munca grea, în timp ce restul versurilor exprimă dorința de evadare și consolare în alcool și aventuri amoroase.