Zis-o mama că mi-a face
Numai dac-o pune sacii
Zadii roșii cu pieptar
Să mă ieie-un pădurar.
Pădurar cu clopul verde,
Nu mai da gură la fete,
Ci grijește de păduri,
Nu griji de băuturi.
La crâșmă la nană Veta
Băuși calul și șareta,
La crâșmă din jos de sat
Băuși calul celălalt.
Strigătură:
Pădurar cu părul creț,
Nu te mai ține măreț.
Pădurar cu părul creț,
Nu te ține-așa măreț
Că ți-or pica penele
Și te-or lăsa mândrele.
Pădurar cu clop cu pene,
Nu mai da gură la nane,
Grijește de păduriță,
Nu griji-n sat de drăguță,
Ci grijește de fetane,
Nu griji prin sat de nane.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă un pădurar pus în antiteză: pe de o parte, dorit de fete pentru statutul său, pe de altă parte, atenționat să-și facă treaba și să nu se lase distras de plăcerile lumești. Este o satiră la adresa bărbaților aflați în poziții de putere.