Trei copii am legănat,
Toți s-or dus și m-or lăsat,
Sâmbăta-i aștept pe rând
Și lunea-i petrec plângând.
Veniți, voi, copii, acasă,
Dorul inimii m-apasă,
Ori de Paști, ori de Crăciunul
C-atuncea-i ospățul bun.
Tu pe brațe ne-ai purtat
Și cu drag ne-ai legănat,
În zile de sărbători
Ne luai haine cu flori.
Strigătură:
Cât îi lumea asta mare
Mamă ca a mea nime’ n-are.
Te-ai culcat seara flămând
Numai nouă să ne-ajungă,
Tăiai pita-n cinci felii
Să le-ajungă la copii.
Mi-i dor de-apa din fântână
Și de măicuța mea bună,
De tina de pe uliță
Pe unde umblam desculță.
În viaț-am plecat de jos,
D-am întors lumea pe dos,
Din pruncuții de la țară
Or ajuns oameni cu fală,
Cât îi lumea asta mare
Mamă ca a mea nime’ n-are,
Doamne, greu mi-o fost în viață
Să mai fac trei pași în față.
Refren:
Nu-ți uita, copile, mama
Care-i una pe pământ,
Îi icoana vieții tale,
Mama-i una pe sub soare!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei mame pentru copiii ei plecați și amintește de sacrificiile făcute pentru ei. Subliniază importanța mamei și a legăturii familiale, îndemnând la prețuirea acesteia.