Măria din Șiria
Ruptu-i-s-o zadia
Pe dealul deluțului
De dorul drăguțului.
– Măi bădiță, măi bădiță,
Prinde doru-n grădinuță
Și-l seamănă măr și păr
Și-om mânca când ți-a fi dor.
Strigătură:
Măi bădiță, măi bădiță,
Prinde doru-n grădinuță!.
– Sari Mărie-n cea grădină
Să ne sapi o rădăcină,
Rădăcina macului
De dragul drăguțului,
De dragul bărbatului,
Hai, Mărie, Măriuță,
Cheamă-ți doru-n zădiuță
Și-l seamănă măr și păr
Și-om mânca când ne-a fi dor.
Strigătură:
Măi Mărie, Măriuță,
Prinde doru-n zădiuță!.
Tu, Mărie, Măriuță,
Nu umbla ziua desculță
Că ne-or pândi vecinii
Să vadă de ne-om iubi.
– Hai, bădiță, măi bădiță,
Prinde doru-n grădinuță
Și-l seamănă măr și păr
Și-om mânca când ne-a fi dor.
Strigătură:
Măi bădiță, măi bădiță,
Prinde doru-n grădinuță!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea profundă față de persoana iubită, folosind metafore legate de natură și grădină. Se vorbește despre cultivarea dorului și despre teama de a fi văzuți de alții în timp ce se iubesc.