Când i-am fost mândrii mai drag
M-o luat neamțul sub steag,
Când i-am fost mândrii mai dulce
M-o luat neamțul sub cruce,
Lasă-mă neamțule-acasă
C-o crescut iarba de coasă,
Și holda-i de secerat,
Și mândra-i de măritat.
Nu trecu trei luni de zile
Până ce scrisoare-mi vine,
Scrisoare de la măicuța
Că se mărită mândruța,
Căpitanul fu om bun
Și-mi făcu foaia de drum,
Mă suii din deal în vale,
Mă-ntâlnii c-un moș în cale.
– Bună ziua, moșule!
– Mulțumesc, voinicule!.
– Moșule, te-oi întreba
Când îi nunta la mândra.
– Nunta e chiar lângă mine
Pe duminica ce vine.
Mai trecui un deal și-o vale,
Mă-ntâlnii cu mândra-n cale
Cu gălețile pe mână
După apă la fântână,
Tună Doamne-n ce-i tuna,
Tună-n tren cu patru roate
Că m-o-nstrăinat departe.
Eu, mândruță, vin acasă,
Tu mâine vei fi mireasă,
Ai jurat că-i aștepta
Pân’ la liberarea mea,
Dar cine ne-o despărțit
N-ar avea loc pe pământ,
N-ar avea nici lemn de cruce,
Nici la groapă cine-l duce,
Nici loc în temeteu
C-o luat ce-a fost al meu.
Sensul versurilor
Un soldat se întoarce acasă după război, doar pentru a descoperi că iubita lui se mărită cu altul. Cântecul exprimă durerea despărțirii și sentimentul de pierdere a ceea ce era al lui.