Strigătură:
Nu te teme, prietene,
Că vrea să ne pieptene,
Numai chica de scutur
Trei și patru pică-n jur.
Mersu-mi-o firul pe sate
Că-s titan și jumătate,
Că știu rândul mândrelor
Și păscutul cailor,
Tităni-r-aș tităni
Lângă poalele mândrii.
Strigătură:
Părul meu nu trebuie tuns,
Numai periat și uns
Cu unsoare din butoi
Să nu facă păduchioi.
Ce mi-i drag pe lumea asta:
Calul, pușca și nevasta,
Pușca de hoți mă păzește
Și muierea mă iubește,
Calul mă duce călare
La crâșmarița din vale.
Strigătură:
Hei, cuțit, cuțit, cuțit,
De trei ori te-am ascuțit
La tocilă la primar,
Că nu mi-i frică de jendar.
Lumea mă strigă tâlhar,
Mândra joară că-s drumar,
La marginea pădurii
Prinseră-mă jendarii,
Doi mă leagă, doi mă-ntreabă
Care mândră mi-o fost dragă.
Strigătură:
Pentru tine, Mărioară,
Mi-am lăsat calul la moară
Și iapa la crâșmariță
Și-am venit să-mi dai guriță.
Pentru tine, mândră dragă,
Vin jendarii de mă leagă,
Vinde-ți, mândră, rochiile
Și plătește birăile,
Vinde-ți, mândră, mărgelele
Și plătește temnițele.
Strigătură:
Rochia mândrii cea cu flori
Fost-o pe la vrăjitori,
Și rochia, și zadia
Doară oi lua pe ea.
Calul meu mănâncă șișcă,
Eu-oi muri tăiat de brișcă,
Calul meu mâncă bicău,
Eu-s fecior în satul meu,
Calul meu mănâncă pară,
Eu-oi muri la mândra-n poală.
Strigătură:
Săracul, cuțitul meu
De trei zile-i la birău,
De l-ar ști birăița
Pe obloace mi l-ar da.
Sensul versurilor
Un haiduc își declară nepăsarea față de lege și dragostea pentru mândră. El sfidează autoritățile și își asumă rolul de proscris, preferând viața alături de persoana iubită.