Ieși măicuță-n deal la cruce
Că eu horea ți-oi aduce,
Sus în Dealul Cucului,
La marginea satului,
La umbră mare de brad
Acolo-i tata-ngropat,
Și mă așez la picioare
Ca să-i spun tot ce mă doare.
Face-m-aș pasăre-n vânt
Să mă duc pe sub pământ
Să-i sărut mâinile moi
Care ne-or crescut pe noi,
Merg acasă câteodată
Găsii poarta ferecată,
Casa și pereții goi,
Plânge iarba-n jurul ei.
Mănânce-te focul, moarte,
Că umbli din pom în pom
Și duci sufletul din om,
Și duci sufletul din om,
Că pământu-i mare câine,
Cine merge-n el nu vine.
Refren:
Duce-m-aș și m-aș tot duce
La măicuța mea la cruce
Ca să-i spun viața mea
Și să-i plâng durerea mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea pierderii părinților și dorul profund resimțit de cel rămas în urmă. Vizita la crucea mamei devine un prilej de a-și împărtăși suferința și de a rememora trecutul.