Gata, maică, straița
Că s-o deschis granița,
Nu fie straița mare
Că mă duc departe tare,
Sărăcia cea amară
Scoate românii din țară,
Că nu dorm în patul lor
Și duce de țară dor.
Du-te, cuce, să te duci
S-aduci părinții la prunci,
Că or rămas singurei
Cu bătrânii lângă ei,
Fie pita cât de arsă
Tot nu-i ca la tine-acasă,
Veniți voi, români, acasă
Că-i pita albă pe masă.
Rătăcind prin țări străine
Mi-i dor, măicuță, de tine,
Numai tu mă plângi în prag
Și m-aștepți să vin cu drag,
Când te-așezi, maică, la cină
Inima-n tine suspină,
Pune-un blid mai mult pe masă
Să gândești că eu-s acasă.
Strigătură:
Fie pita cât de arsă
Tot nu-i ca la tine-acasă.
Te văd, măicuță, plângând
Și de mine întrebând,
– Te aștept măicuț-acasă
Cu toți frații tăi la masă.
– Mi-i dor de căsuța noastră
Și de nucul de pe coastă,
De iarba de prin ocol,
De vorba bunicilor.
Strigătură:
Cât îi omu-n satul lui
Poruncește orișicui.
Nicăieri nu-i bine-n lume,
Doamne, ca-n țară la tine
Că unde m-am născut eu
Acolo-i și Dumnezeu,
Țuc pământul și mi-i dor
De graiul românilor
Ardealu-i lapte cu miere,
Cine vine nu mai merge.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de familie al unui român plecat în străinătate. Evidențiază sacrificiile făcute de cei care părăsesc țara în căutarea unei vieți mai bune, dar și legătura puternică cu originile și cu cei dragi rămași acasă.