Feciorul care-i fecior
De gură nu duce dor,
Pune clopul pe-o ureche
Și merge seara la fete.
Bihorean, cureauă nouă,
Tu mi-ai rupt inima-n două,
Bihorean, cureauă lată,
Nu te lasă nețucată.
Câte boale-s pe lume
Toate au un leac anume,
Numai boala de om drag
N-are-n lume niciun leac.
Când îi dragostea mai mare
Ea te uscă pe picior,
Nici nu mor, nici nu trăiesc,
Mă blestem de ce iubesc.
Mânce-l focul, om frumos
Din toată mintea m-o scos,
Num-oleacă mi-o lăsat
Să nu mă las de bărbat.
Femeia care-i frumoasă
Nu-i păcat s-o ții în casă,
Ziua-i dulce ca o floare
Și iubește până moare.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața unui fecior petrecăreț și impactul dragostei asupra vieții. Explorează ideea de dor și suferință cauzate de dragoste, dar și frumusețea și valoarea unei femei.