Dragostile cele mari
Merg pe drum ca doi jendari,
Dragostile noastre, bade,
Merg pe drum către Orade’.
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă floarea florilor
În calea feciorilor,
În calea la cin’ mi-i dor.
Să mă pună-n pălărie
Badea care-mi place mie,
Să mă pună-ntre obloace
Badea care mie-mi place.
Strigătură:
Să mă pună-n pălărie
Badea care mi-i drag mie.
Tu, bădiță, să te faci
Pădure mândră de fagi
Și cosaș cu coasa-n spate
Să cosești florile toate.
Să mă cosești și pe mine
Să mă pui în sân la tine,
Bade, dac-ai obosi
La umbră ne-om hodini.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a fi iubită și prețuită, folosind metafore din natură. Vorbește despre dragostea profundă și dorința de apropiere și odihnă alături de persoana iubită.