Strigătură:
Asta-i polca, polcilor,
Polca bihorenilor.
D-acâr câtă ploaie pică
Inima mea nu se strică
D-acâr câtă ploaie, ploaie
Inima mea nu se-nmoaie.
Vântule, bătrânule,
Tu îmi știi durerile.
Strigătură:
Nu te uita, mândră, lung
Că n-am coarne să te-mpung,
Uită-te, mândră, de-a latul
Să nu te vadă bărbatul.
Ploaie țârțălăi pe șură,
Vină, bade, și-mi dă gură,
Ploaie țârțălăi pe văi,
Nu-s, bade, ca ochii tăi.
Vântule, bătrânule,
Tu îmi știi durerile.
Strigătură:
Nu vă uitați, fete, hăi,
La cioarecii mei cei răi,
Ci vă uitați la izmene
C-o jucat tata cu ele.
De-o fost ploaie, de-o fost soare,
De mi-o fost frig la picioare
Cât o fost noaptea de mare
Te-așteptam cu dorul mare.
Du-te, vântule, și spune
Unde-i dorul meu pe lume.
Strigătură:
Săracul, cuțitul meu
De trei zile-i la birău.
Din Oradea la Lupoaia
M-o bătut vântul și ploaia,
Dragostea și iubitul,
Ele ține pământul.
Vântule, bătrânule,
Tu îmi știi durerile.
Strigătură:
Nana cea cu capul gol,
Nu ședea ziua-n ocol
Că te-or vedea dibolii
Și mă tem că or fugi.
Decât pită și cumlău
Să trăiesc c-un mutălău
Mai bine-o cojiță arsă
Să trăiesc cu drag în casă.
Vântule, bătrânule,
Tu îmi știi durerile,
Necazuri și bucurii,
Vântule, tu mi le știi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de spirit vioaie, legată de viața rurală și dragoste. Natura, cu ploaia și vântul, este martoră a sentimentelor și a dorului.