Crișcă Iadul și mă cere,
Fără badea eu n-oi merge,
Taci, Iadule, nu crișca
Că de badea m-oi lăsa.
Raiule, grădină dulce,
Cu drag la tine m-oi duce
S-aud glasul florilor
Și dulceața codrilor.
Hei, Raiule, lumea știe,
Omul te-ar vrea pe vecie,
Dar păcatele-s mai grele
Și plină-i lumea de ele.
Hei, Raiule, lumea trece,
Dar omul viața-și petrece,
Lăcomia de averi
Te-a trece de Rai și Cer,
Lăcomia de frumos
Te-a duce de Rai mai jos.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dintre Rai și Iad, dorința omului de a ajunge în Rai și obstacolele create de păcate și lăcomie. Versurile reflectă asupra efemerității vieții și a importanței valorilor spirituale.