Bihorule, măi Bihor,
Tu ai nume de fecior,
Crișurile te alină
Cu cântec și voie bună.
Bihorenii poartă gaci,
Moștenire de la daci,
Trei cuțite la picior
Și-o pălincă de Bihor.
Bihorule, floare mândră,
Bihorenii toți te cântă,
Joacă mândru legănat
Danț de la bătrâni lăsat.
Din Rieni în Drăgănești
Cresc pe drumuri flori domnești,
Dar cine le-o semănat?
Din clopul badii-o picat.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează frumusețea regiunii Bihor și pe locuitorii săi, evidențiind tradițiile locale, portul popular și spiritul vesel. Este un omagiu adus identității culturale bihorene.
