Trecut-a dorul codrul
Și dragostea pădurea,
Nu se-ntorc până-i lumea.
Duce-m-aș să-l aduc iară
M-oi duce colo pe seară
Să nu las dorul să piară.
Dar cu dragostea ce-oi face?
Singură-n lume nu-i place,
Numai bolește și zace.
Aduce-oi și dragostea,
Ajuta-m-a și badea
Și-om scăpa de bai lumea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru trecut și pentru dragoste, personificate prin elemente ale naturii. Naratorul își dorește să recupereze aceste sentimente pierdute, căutând ajutor pentru a depăși singurătatea și suferința cauzate de absența lor.