Tânără-am fost ca și-un măr,
Dar m-o-mbătrânit un dor,
Tânără-am fost ca fraga,
Dar m-o-mbătrânit badea.
Sărac bine de demult,
Ce-am făcut de te-am pierdut?
Că-n crâșmă nu te-am băut,
Nici în târg nu te-am vândut.
Bădiță, de dorul tău
Mi se fac ochii pârâu,
Pârâuaș de lăcrămele
Și gura zice de jele.
M-aud fete și feciori
Care merg în șezători,
Cine trece pe cărare
Stă și-ascultă cu mirare.
Dacă n-am murit de dor
Până-i lumea n-am să mor,
Dacă n-am murit de drag
În pământ nu mă mai bag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei tinere care a fost îmbătrânită de dorul și pierderea iubirii. Ea se întreabă ce a făcut să-și piardă iubitul și deplânge suferința cauzată de această pierdere, afirmând că dorul o va ține în viață.