Dorul meu de l-aș cânta
Văile ar răsuna
Și din deal până-n pârău
S-ar umple de dorul meu.
Bate, vânt de la Bihor,
Și du la bădița dor,
Bate, vântule, mai greu
Și du dor la badea-al meu.
Bade, dorul de la mine
L-aș trimite-n dar la tine,
L-aș trimite cu luna
Să-mi astâmpăr inima.
Omul care n-are dor
Ca un pom neroditor
Ce nu face vara flori,
Nici umbră la călători.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund și intens, care reverberează în natură. Dorul este atât de puternic încât naratorul dorește să-l trimită persoanei iubite ca un dar, folosind luna ca mesager. Lipsa dorului este comparată cu un pom neroditor, subliniind importanța sentimentului în viața omului.