De cine mi-i dor cu sete
Nici nu-l văd, nici nu mă vede,
De cine mi-i mie dor
Aicea n-are cobor.
Dorule, boală nebună,
Mult mă porți seara pe lună
Și boiții să mi-i vând,
Și plugul să mi-l aprind.
De-ai ști, bade, ce mi-i voia
Plânge-ai de-ai uda ca ploaia,
De-ai ști, bade, ce mi-i gândul
Plânge-ai de-ai uda pământul,
Mi-i asculta horile,
Ți-i plânge cărările.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și neîmpărtășit al unei persoane. Sentimentul este atât de puternic încât naratorul ar fi dispus să renunțe la bunurile sale pentru a-l alina, sugerând o suferință intensă și o iubire imposibilă.