Badea-al meu de peste munți,
Hai la noi să mă săruți,
Iubește-mă, bade, tu,
Nu mă lăsa la altul.
Măi bădiță, măi bădiță,
Nu-i păcat de-a mea guriță
Să nu fie sărutată
Cât îi săptămâna toată?.
Nu-i păcat de ochii mei
Să nu se vadă cu-ai tăi?
Numai soarele și luna
Nu se văd întotdeauna,
Să privim lumea-mpreună
Mi s-ar părea mult mai bună.
De dragostea noastră mare
Soarele mai mult răsare,
Luna mândră față are
Și copacii dau în floare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a fi iubită de băiatul pe care îl așteaptă. Natura este martoră și complice la această dragoste, soarele și luna fiind simboluri ale eternității sentimentelor.
