Sate înregistrate-n catastife, la pierderi și câștig, la obligații, la bruma drepturilor.
Ei nici nu mai există pentru moșii care umbresc un rest de drum, de timp; bătrânele, cum
stau cu ochii-n gol și reazimă pereții povârniți, nici nu îi văd.
Ei s-au golit de sens, de importanță.
Ei vin să bată toba pentru surzi.
Ei dau verdicte-n
țintirim.
Primari, notari la centre mari și mici – cercuri concentrice se-nvârt în gol.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de decădere și uitare a satelor românești, unde oamenii și-au pierdut importanța și sensul. Indiferența autorităților și golul existențial sunt teme centrale, sugerând o lume în care nimeni nu mai ascultă sau nu mai vede.