Ochii ni se deschid diferit
cu împotrivirea sau îngăduința
normelor noastre.
Unii acceptă cu ploconire coaja de pâine
alții aleg s-o ignore
cu atotștiutoarea vedere-n ansamblu
alții o-mpart
dintr-o acută lipsă de ocupație
iar cei mai creduli
o seamănă să nu uite cărarea
înspre belșugul îndepărtat.
Nici pasul
nici fuga
nu-s cunoașteri ale scoarțelor lumii
așa cum nici mila
nu-i destulă pentru cei vrednici.
Zadarnic se suie pe-o flamură vântul
cel rătăcit prin puținele semne de vară
când zbaterea-i pentru coaja de pâine
straniu adusă de hoți.
Din manuscrisul „Bărăganul”, refuzat spre editare
Sensul versurilor
Piesa explorează modurile diferite în care oamenii reacționează la lipsuri și la normele sociale. Metafora "coaja de pâine" reprezintă resursele limitate și modul în care indivizii aleg să le accepte, ignore, împart sau să lupte pentru ele, reflectând asupra valorilor și a condițiilor vieții.