Marea aceea: era caldă și albastră
și mirosea a leandri, a rodii și a mandarini.
A cimbru și agave.
Călcai deasupra unor marmuri
îmbibate de acea lumină, eternizând clipa.
Ce rezonanță aveau pietrele
și cum ne împerecheau pașii cu ecoul!
Toate ușile cetății se deschideau încet, să-mi arate piața albă.
Era târziu!
Erai al alteia..
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri intense legate de un loc special, o cetate, și o iubire pierdută. Naratorul rememorează momentele petrecute acolo, marcate de frumusețe și parfumuri, dar și de regretul că persoana iubită aparține acum altcuiva.