Foaie verde mărăcine,
Trei focuri arde pe lume
Și niciunul n-arde bine,
Cum arde inima-n mine.
Arde, arde, nu se stinge,
Inimioara rău mi se frânge
Și n-are gură să strige,
Inimioara mi se frige.
Și n-are gură să strige
Și să ceară ajutor
Că simt, puiule, că mor
Tot de-al dumitale dor.
Vers refren:
Draga neichii, mamă!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o suferință profundă cauzată de dorul intens față de persoana iubită. Inima personajului arde metaforic, mistuită de acest dor, fără a găsi alinare sau ajutor.