Frunză verde trei migdale,
La Bolintinul din vale
Este-un puț cu cinci izvoare
Cine bea din ele moare,
Să bea și dușmanca mea
Să plesnească fierea-n ea.
– Aoleu, leliță Ioană,
N-ai o tindă și-o cămară,
N-ai o tindă și-o cămară
Să mă găzduiești diseară?
– Ba am tindă și bordei,
Găzduiește țața trei.
Foaie verde bob năut,
Tot am zis mă duc, mă duc,
Tot am zis mă duc, mă duc,
Și nimeni nu m-a crezut,
Dar acum or să mă creadă
Fiindcă n-or să mă mai vadă.
Foaie verde trei castane,
Amărât e omul, Doamne,
Când se culcă și n-adoarme,
Ar mânca și nu-i e foame,
Amărât e voinicul
Când își pierde cumpătul
Ca găina umbletul
Și cocoșul cântecul.
Sensul versurilor
The song speaks of a deadly well in Bolintin, wishing death upon an enemy. It also touches upon themes of hospitality and ultimately expresses a deep sense of sorrow and despair, culminating in a desire for disappearance.