Dragoste cu lipitoare,
Tu faci pe daica de moare,
Parcă m-ai lovit c-o boală
Când ședeam la neica-n poală,
Când ședeam la neica-n poală
Nu-mi trebuia pernioară,
Nici pernă, nici căpătâi,
Era dragostea dintâi.
Și parcă eram o floare
La neica la cingătoare,
Parcă eram fluturel
La neicuța pe inel,
Cine iubește și ține
N-ar avea moarte pe lume,
El era ca vântu-n flori
La toate le da fiori,
Numai mie mângâiere,
Vorbe bune și plăcere.
Foiliță viorea,
Neicuța așa-mi zicea:
– Te-aș iubi, leliță Floare,
Dar e-n Săptămâna Mare
Te-aș iubi, leliță Floare,
Dar fac păcatul prea mare,
Leliță, leliță Floare,
Dar fac păcatul prea mare,
Te-aș iubi și zi și noapte,
Dar mi-e frică de păcate.
– Măi neicuță, puișor,
Strânge-mă mai binișor,
Strânge-mă mai binișor
Să nu-mi faci vreun semnișor
C-am un frate dracul gol,
Se uită pe obrăjor,
Și de-o vedea semn pe mine
Mă omoară ca pe-un câine.
Dacă-ți sunt așa de dragă
Sărută-mă pe sub barbă
Să nu-mi scoată vreun ponos
C-am șezut cu tine jos,
Neiculiță, sunt o floare
La tine la cingătoare,
Or seca apele toate,
Dar iubitul nu se poate,
Că iubitul e din veci
Cum îl faci așa-l petreci,
Toate trec, toate se duc,
Dragostea rămâne-n trup.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o dragoste interzisă, plină de dor și teamă de consecințe. Protagonista își exprimă afecțiunea, dar se confruntă cu obstacole morale și pericole din cauza unui frate răzbunător.
