Verde ca năutul,
De când e pământul
Ne tot bate vântul
Și ne cântă cucul,
Cântă cucul și mierlița,
Doamne, pupa-le-aș gurița!.
Cuc de Teleorman,
Ia să-mi cânți ca an,
Când creștea ierbuța
Mă iubea neicuța
Prin iarbă și prin trifoi,
Pe lume eram doar noi.
Cucule, să zbori
Mai în sus de nori,
Zboară peste sate,
Pe sub nori de lapte
Să-ntrebi Soarele și Luna
Pe unde să-i caut urma.
C-a plecat departe
Un deal ne desparte,
Dumnezeu o da
De l-o măcina
Și să-l lase un drumeag
Să-l mai văd venind pribeag
Mai fă, Doamne, o minune
Că e prea pustiu prin lume!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane după o iubire pierdută, folosind imagini din natură și simboluri tradiționale românești. Natura devine un martor al sentimentelor sale, iar cucul este rugat să ajute în căutarea persoanei dragi.