Ăla n-a fost anu’ meu
Ăla n-a fost anu’ meu
Că mi-a cântat cucu’ rău
Care cuc mi-a cântat mie
Din codru să nu mai vie
Mi-a lăsat viaţa pustie
De mi-o mai cânta vreodată
Am să-l chem la judecată
Să-l afle pădurea toată.
Eu n-am nici o alinare
Nici putere, nici cărare,
Să-mi văd dragostea pe vale
Cum își face ochii roată
Peste ce-a iubit vreodată
Odată ca niciodată.
Să-i dau bani de cheltuit
Şi haine de primenit
Trupuri de călătorit.
Cântă-mi cuce prin fâneţe
Tot cu milă şi blândeţe
Dragostea din tinereţe
Cu glăsciorul tău subţire
Despre-a noastră despărţire
Dureroasă peste fire.
Nu-l mai văd, nu-mi mai zâmbeşte
Nici când soarele-asfinteşte
Nici cand luna străluceşte
Cânta-mi cuce cu glas gros
Despre-al nostru trai frumos
Cum n-o fi şi n-a mai fost.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de dragostea pierdută și își exprimă tristețea prin intermediul simbolului cucului, care îi amintește de vremurile frumoase și de despărțirea dureroasă.
