Bate vântul și adie
Unde fir de iarbă nu e,
Numai albă colilie,
Patimile din fetie
Și alea din feciorie,
Unde crește spic de grâu,
Cântă piatra pe pârâu,
Fluierașul de la brâu,
Neica ține murgu-n frâu,
Câte drumuri lungi și late
De neicuța sunt călcate,
Se face luntre și punte
Să vina să mă sărute.
Ce mi-e drag, mie mi-e drag,
Câte fac toate le trag,
Dar de dragoste nu zac,
Uite-l vine pe din dos
La portița de rogoz
Cu căciulă neagră frântă,
Cu mustață răsucită,
Cu cămașa firuită,
Tot de mine e cusută,
Că dragostea de copilă
E ca mierea din stupidă
Mănânci cu lingura plină
Și tot zici că e puțină.
Sensul versurilor
Cântecul descrie dorința și așteptarea iubirii într-un cadru natural idilic. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și pasiune, subliniind eforturile depuse pentru a fi alături de persoana iubită și intensitatea sentimentelor.