Număr faptele bune făcute, multele păcate
Vorbele urâte spuse, tu uită-le pe toate
Număr prietenii și dușmanii ce mă vor mort
Cuceresc victorie după victorie, să mă opresc nu pot
Număr zilele căci de 20 de ani încoace
Îmi duc mai departe viața cu aceeași demnitate
Începând criza și sfârșind la urmă în mizerie
Dar mă lupt și-mi cer drepturile, care mi se cuvin mie
Ma simt atât de singur, pe lume, simt că mi-e frig
Îmi lipsește căldura tatălui, ce acum îl privesc ca pe-un strain
Fiind sigur că afară nu e vânt și nici măcar ploaie
Îmi pare rău că nici nu pot crede măcar că așa e
Yo sunt cel pe care niciodată tu nu l-ai cunoscut
Acum e prea târziu ca să-ți dai seama cine sunt
Să ai curajul să spui da, curajul să spui nu
Și în fiecare clipă grea să ai curajul să fii tu.
Număr ochii celor ce vin, urmele celor ce pleacă
Inimile la care țin, secundele ce or să treacă
Număr anii ce au trecut, și-amintirile frumoase
Pumnii ce-au bătut Și cicatricile rămase
Dar ce vedeți pe fața mea nu sunt lacrimi
Ci felul în care mă privesc ceilalți, plini de patimi
Cei ce una spun și alta fac, să fie clar că nu vă plac
Și nu-mi mai spuneți „înțelege băi mot că nu aveam ce să fac”
Am pus familia întotdeauna pe primul plan,
Pritenii pe cel secund, locul devenind vacant
Nu ai curaj să-mi spui adevărul pt că ești laș
Încet încet te transformi într-un robot, prieten fals
Număr și iar număr la nesfârșit încă de mic
Am sentimentul ciudat că degeaba am trăit
Că n-am realizat nimic, asta mă face mai puternic
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție asupra vieții, cu bune și rele, prieteni și dușmani. Vorbește despre lupta continuă, sentimentul de singurătate și dezamăgire, dar și despre curajul de a fi tu însuți.