Fleascu!
Stăm și bem în fața scării, nimeni nu ne oprește
În fiecare seară să vezi ce priveliște
Zecile de sticle de vin devin izvoare
Și ne curg în cascade lacrimile lui în pahare
Aceiași băieți cu aceleași fețe
Aceleași fețe cu aceleași idei îndrăznețe
Aceleași vorbe, atâtea lucruri perfecte
Avem tot ce ne dorim, dar ceva lipsește
Acel ceva ce te înnebunește
Două degete sus, cine mai dorește?
Șapte frunze subțiri de-o culoare spre verde
După ce trageți adânc în piept, să vedem cine mai vede
Toți suntem plecați cu îngerașii să facem rele
Și ne cântă pe la cap numai păsărele
În atâta fum mai scoate un vin de la rece
O să stăm până dimineață, nimeni n-o să plece
Căci cine încearcă, se rătăcește
Și să vedem cine are tupeu de ne trezește
Exact cum mă așteptam, e un sticlete
E bulangiu, vrea să ne ducă la secție
Așa e bine, ce știi tu cum se trăiește?
Întreabă-l pe Fitu, el cum petrece
Dacă nu e de ajuns, ce faci tu în sufragerie
Când fita e în dormitor și face m**e
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte tipică de petrecere cu prietenii, plină de vicii și atitudine rebelă. Versurile exprimă o sfidare a normelor sociale și o detașare de realitate, preferând plăcerile imediate și camaraderie.