În Daciada cu Dacii Liberi lângă mine
Am zis ne-am pornit să băgăm vreo două rime
Strig cât pot de tare să mă-aud departe
Sunt tot aici nu plec nicăieri până la moarte.
Mă reprezint ca Feoctist și spun asta clar
Lângă băieții mei CearliMC și Optical
Când ai vrut să spui la lume ce vrei să fii
Când erai copil te gândeai la ce vrei să devii.
Spune cum e să taci acum când ești mai mare
Știu că ai să spui odată nu te da așa tare
Oricum te lași mereu învins de soartă
Cuvintele ce dor niciodată nu se iartă.
Arată la lume că ești demn
Chiar dacă nu poți dă-le măcar un semn
Spune cât încă ești viu
Tot ce ai de spus până nu e prea târziu
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța exprimării de sine și a identității. Îndeamnă ascultătorul să vorbească și să își arate valoarea înainte de a fi prea târziu, reflectând asupra regretelor ce pot apărea din tăcere.