Afară plouă! Nu e trist!
Frunzele iarăși s-au uscat,
Și nu e rouă, parcă-i vis
Așteaptă iarna-ntregul sat!
Copacii, parcă mor încet
Apare frigul ca urmare,
Nu vezi nimic, pământul neted
Fauna intră-n hibernare.
Afară-i frig! Și gândul zboară
Stau lângă sobă la un sfat,
Mama îmi spune: uite-afară!
Ninge peste-ntregul sat..
Am așteptat acea zăpadă,
Iarna se face mai frumoasă
Crăciunul vine în ogradă,
E bine când sunt toți acasă!
Uite, un ghiocel se naște,
Iar de noi, el n-a uitat!
Vine fericitul paște,
Toți: Hristos a înviat!!!
Sensul versurilor
Cântecul descrie trecerea anotimpurilor într-un sat, de la toamnă la iarnă, apoi la primăvară, subliniind bucuria sărbătorilor petrecute în familie. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și apreciere pentru frumusețea naturii și importanța legăturilor familiale.