Fentam Terra – Alerg

[x2] Alerg, alerg, alerg, alerg, alerg,
Prin iad căutând raiul perfect,
Alerg, alerg, alerg spre infinit,
Reclădesc din nimic, castele de nisip.
Cauți abisul sau visul sau nisipul
Din deșert alerg, îmi urăsc scrisul, știu,
Trebuia să fiu mai mare,
Un copil îndrăgostit, cu lumea la picioare,
Totuși nu sunt, și tu știi asta,
E o nebunie să contopești focul cu gheața,
Te rog lasă-mă, să zbor sau să mă târăsc,
Tot ce-i rupt din soare sincer să urăsc,
Aștept noaptea, când pot trăi fantezia,
Made by anonim, pe pământ să decidă poezia,
Cea mult așteptată era odată un băiat și-o fată,
El cu inima secată, ea sătulă să fie-ntristată,
Prea perfect să existe în această lume,
Fericirea oceanul invidios mereu face spume,
Spune-mi ce bucată, vrei să tai din mine,
Inima putrezită să dăruiască miere de albine.
[x2] Alerg, alerg, alerg, alerg, alerg,
Prin iad căutând raiul perfect,
Alerg, alerg, alerg spre infinit,
Reclădesc din nimic, castele de nisip.
Tic tac, timpul trece mintea zig zag,
Nu știu ce să fac, cum să mă împart,
Alerg în cerc și mă întreb Oare de ce?
Sunt mințit și îmbătat cu apă rece,
Am 20 și-unpic, dar nu știu încotro,
Prea disperat, prea multe nopți, de studio,
Pierdute prin idei îmbibate-n alcool,
Sunt confuz, inutil, fac abuz de somn,
Iubesc tot, știu toate, sunt la timpul lor,
Așa de optimist că alții nu mă văd deloc,
Săturat să dau raportu’, lu’ mama și tata,
Mă cert, petrec, și reproșează fata,
Că nu produc nimic, că sunt copil mic,
Scufundat, visez plaja și castele de nisip,
Împreună cu ea, și-un copilaș pitic,
Fără grijă de bani și stresu’ zilnic.
[x2] Alerg, alerg, alerg, alerg, alerg,
Prin iad căutând raiul perfect,
Alerg, alerg, alerg spre infinit,
Reclădesc din nimic, castele de nisip.