Satul în care am crescut
Demult eu nu l-am văzut.
Oamenii pleacă pe rând,
Rămân străzile pustii.
Unde am fost de la început,
Nimic nu e cunoscut.
Sunt străin la poarta mea —
Unde, viață, fugi tu așa?.
Satul în care am crescut:
Oameni noi și oameni mulți,
Casele în același loc,
Dar schimbate de tot.
Unde am copilărit,
Unde ne-am îndrăgostit,
Unde eu nu aș pleca —
Inima mă cheamă la casa mea.
Mai ieri eram copii, acum părinți,
Vedem cum se repetă aceleași năzbâtii.
Prin umbre revedem și amintiri —
Când eram și noi copii.
Satul în care am crescut
Demult eu nu l-am văzut.
Oamenii pleacă pe rând,
Rămân străzile pustii.
Unde am fost de la început,
Nimic nu e cunoscut.
Sunt străin la poarta mea —
Unde, viață, fugi tu așa?.
Așteaptă la poartă părinții, copiii să vină,
Să guste cireșul dulce din grădină,
Să povestească în lume ce-au mai văzut —
De când s-au dus, tare mult timp a trecut.
Satul în care am crescut
Demult eu nu l-am văzut.
Oamenii pleacă pe rând,
Rămân străzile pustii.
Unde am fost de la început,
Nimic nu e cunoscut.
Sunt străin la poarta mea —
Unde, viață, fugi tu așa?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra sentimentului de înstrăinare față de locul natal, odată cu trecerea timpului și schimbările survenite. Vorbește despre amintirile copilăriei și dorința de a se întoarce la rădăcini, chiar dacă locul nu mai este același.