Broscuța țestoasă
n-are mare-acum;
o țigancă-a născut-o
și-a aruncat-o-n drum
n-are mare, nu;
nu are mare
și-a aruncat-o-n drum.
Leagăn n-are-acest
copil mic de-o șchioapă;
tată-su-i dulgher
și unul o să-i facă.
Sensul versurilor
Cântecul descrie situația tristă a unui copil abandonat de mama sa țigancă. Lipsa unui leagăn simbolizează lipsurile materiale și afecțiunea. Tatăl, un dulgher, promite să construiască un leagăn, oferind o rază de speranță.