Nu am reușit să înfrângem mândria, nu am reușit să o înfrângem.
Încă nu ne lăsăm învăluiți de dragoste.
Nu cunoșteam trecutul, nici n-am putut să-l ștergem.
Noi încă dăm voie să vină rândul dragostei. Permite-i iubirii să își arate chipul,
Să-mi ia cu mâna lacrimile, las-o să vină printre noi.
Inima mea de fier își va primi odihna,
Simțind cum se înfiripă și tot ce se petrece.
Iar mai apoi, tu chiar de-ai vrea să uiți sau să renunți,
Ahh, iubirea va rămâne-n veci, în acest suflet.
Dragostea ne așteaptă, alungă-ți mândria.
Iubirea mea mistuie și pârjolește orașe întregi.
Te rog, permite-i, prea multe lacrimi mi-au scăldat obrazul.
De-ar da de-o urmă a iubirii tale,
Ea va găsi o cale, prin apele învolburate va răzbate.
Las-o să vină, să-mi curgă din inimă, ah, în șuvoaie izvorând,
Să îți atingă inima, iubire,
Pe țărmurile ei să-mi aflu tihna,
Ah, să fii scăparea suferințelor mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta cu mândria în calea iubirii. Vorbitorul imploră ca iubirea să fie lăsată să vindece suferința și să aducă liniște, depășind obstacolele emoționale.