STROFA 1
Încă o zi, încă o poveste, încă un suflet care pleacă
Durerile inimii… parcă te seacă
Încă o mamă îndoliată plânge ne-ncetat
Și inima se rupe-n două pentru al său băiat
Am încetat… să sper… că pot îmbătrânii
Când viața e un câmp de luptă, mâine pot murii
De sus îți dă o viață… dar soarta nu te iartă
Oricine are scris în carte ziua când nu iartă
Destinu-ntunecat al vieții parcă ne pândește
Și într-o secundă, într-o zi, cu totul te răpește
De când te naști, din prima zi, parcă ești prizonier
Încătușat al vieții, care nu mai poți să speri
Aș vrea să vin la Tine, Doamne, să mă lămurești
De ce îi iei la Tine pe cei care îi iubești
De ce ne pui capăt la o viață care o dăruiești
Lasă-mă să trăiesc, căci trăiesc din povești.
REFREN
Pe cei care au plecat dintre noi
Adu-i înapoi
Nu vreau noapte, vânt și ploi
Adu-i înapoi.
STROFA 2
Ia loc și lasă-mă să te întreb de ce ne iei la Tine
De ce nu vrei să vedem ce e rău sau ce-i bine
De ce băieții care trimit rugăciuni la cer
Sunt condamnați să plece până acolo sus la cer
Aș vrea să poți să mă lămurești, să îmi dai socoteală
Care e motivul pentru care viața-i goală.
Pentru care fapt suntem pedepsiți să fim
Sufletele goale care într-o zi pierim
Ai luat la Tine voci pe care astăzi nu le mai aud
Bunicul meu o dată și-un prieten foarte bun
Spune-mi cine mai urmează să ne părăsească
Și câtă suferință crezi Tu că o să nască
Aruncă o privire și la mamele ce plâng
Ce au rămas fără suflet și trăiesc visând
Oprește-te puțin și gândește-te și la noi
Și fă ca mâine toți plecați să vină înapoi.
O lumânare aprinsă… și un gând de rămas bun
Oameni ce s-au dus… înainte să le spun
Că viața este neagră… și plină de durere
Că unul s-a născut… și altul poate piere
În tăcere… privesc… în cartea blestemată
Sunt voci pe care nu le-aud cum le-auzeam odată
Tu, Doamne… arată-mi de ce nu-i totul bine
De ce Tu hotărăști pe cine să mai iei la Tine
O agendă risipită, multe nume făcute scrum
Tovarăși buni ce au ales să meargă pe alt drum
Acum privesc îndurerat la pozele dintr-un album
Ard un negativ… N-am cuvinte să vă spun
Au fost mult prea multe amintiri ce au dispărut în fum
Prea multe stele stinse ce numai strălucesc acum
Închei, termin un capitol… încă un drum pierdut
Doamne, adu-i înapoi pe cei pe care i-am avut
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma pierderii celor dragi și pune sub semnul întrebării sensul vieții și deciziile divine. Naratorul își exprimă dorința de a-i aduce înapoi pe cei care au plecat și reflectă asupra suferinței provocate de moarte.