Fanfan se-ntoarce-nvingător; iar Molly
la licitație-i vândută: frige un reflector.
Surcouf parcurge cu pași mari coverta,
Gaspard numără bani într-un cotlon.
În după-amiaza limpede coboară
zăpada. Greierele se întoarce în cuib.
Faitinitza agonizează într-un pliu
al memoriei, din Tonio rămase doar
un strigăt.
Falși spanioli joacă la castel
Briganzii; dar răsună-n buzunar
îngrozitorul ceas,
Marchizul del Grillo e reexpediat
în stradă; neferice Zefiraș
ajunge vânzător; se ridică Droghierul
și explozive se descarcă-n pardoseală.
Părăsesc Mușchetarii mânăstirea,
Van Schlisch e în oblânc, și Takimini
își face vânt, Păpușa este trasă.
(Imary revine în apartament.)
Larivaudiere magneticul, Pitou
zac oblic. Vineri, el visează
insule verzi, însă nu mai dansează.
Sensul versurilor
Piesa evocă o serie de personaje și scene dintr-o lume apusă, sugerând un sentiment de nostalgie și declin. Personajele, odată puternice sau importante, se confruntă cu decăderea sau uitarea, creând o atmosferă melancolică.