Istoria nu se desfășoară
ca un lanț
cu verigi, neîntrerupt.
În orice caz
multe verigi nu țin.
Istoria nu conține
înainte și după,
nimic bolborosind în ea
la foc încet.
Istoria nu e produsă
de cine o gândește și nici
de cine o ignoră. Istoria
nu-și face drum, se încăpățânează,
detestă puțin-câte-puținul, nu înaintează,
nu dă înapoi, schimbă linia
și direcția ei,
nu merge după orar.
Istoria nu justifică
și nu deplânge,
istoria nu e intrisecă
pentru că e în afară.
Istoria nu administrează
mângâieri sau șfichiuituri.
Istoria nu e magistra
a nimic ce ne-ar privi.
Iar faptul că-ți dai seama
nu slujește s-o facă mai adevărată,
mai dreaptă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune neconvențională asupra istoriei, subliniind că aceasta nu este un proces liniar sau controlat. Istoria nu are o direcție prestabilită și nu oferă justificări sau consolare, fiind mai degrabă un fenomen extern și imprevizibil.