Aș vrea să te pot atinge,
Să simt lacrima ce mă stinge.
Un strigăt în depărtare se aude,
O voce și un chip îți surâde.
Nu mai țipa la cel de lângă tine,
Că cel ce te iubește îți va fi mereu prieten.
Fii bun și rău atunci când poți,
Lasă așteptarea să aștepte,
Că tu ai așteptat destul.
Chipul ce mi te-a adus
Va fi pus pe ale mele versuri,
E ca și uns…
Pun totul împrejur
Ca să sădesc o sămânță,
Ca să mă nasc pe a ta ființă,
Să pot capta a ta știință,
Să minunez lumea cu privirea ta.
Iubire de ajuns… love prea mult am pus,
Licoarea magică e pe sfârșite,
O beau acum, dar ține minte
Că dragostea ce o bei, o vezi,
O sorbi dintr-o clipire,
Ca printre ale tale șoapte.
Îți pot fi la fel ca îmbătrânirea,
Ce te bagă în mii de cuvinte oarbe…
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de a recupera timpul pierdut și o iubire trecută. Vorbitorul reflectă asupra efemerității vieții și a importanței de a prețui momentele.