Dar ce aud?
Din buciume vestindu-mi,
Și-aruncă marea peștii ne-ncetat
Către bordeiul meu.
De pești,
Rasună-ntreg bordeiul ca de bani
Și iată-acum,
Iat-o…
Și umbra tinereții mele,
Apropie-te, vino,
Mereu spuneai că ți-e foame,
Bine-ai venit…
Ia pești câți vrei, ia pești câți poți căra,
Mie mi-i silă, nici să nu-i mai văd,
Prea mulți sunt,
Mult prea mulți…
Sensul versurilor
Un pescar bătrân, copleșit de abundența de pește, își amintește de tinerețe și de vremurile când foametea era o problemă. Acum, abundența îl lasă indiferent, chiar dezgustat.