Multe familii sărace se destramă în grabă,
părinții pleacă în străinătate, lăsând copii fără mamă,
lăsând copii fără iubire, fără speranță în ziua de mâine,
muncind peste hotare pentru o bucată de pâine.
Să știi că nu contează ce spui, și nu contează ce crezi,
atunci când vezi durerea umană, simți că te pierzi.
Locuiești în alte țări, muncești ilegal cu greu,
și ești convins că-n viață nu poate să-ți fie mai rău.
Fiind departe de familie, ai o singură dorință: să-i vezi,
să-i atingi, să-i săruți, să le spui cât de mult îi iubești.
Însă timpul e nemilos, viața trece și nu observi deloc,
că nu mai ești cine erai, și nu înțelegi unde ești, în ce loc.
Copiii devin deja maturi, și cu timpul îți uită fața,
ei sunt cei care testează cât de grea e viața.
Pozele se acoperă de praf, amintirile-s în ceață,
când te trezești, nu e nimeni să-ți spună bună dimineața.
Refren:
Încercând să supraviețuim, ne zbatem cum putem,
trăim viața cum ni se ordonă, dar nu cum vrem.
Dorim să emigrăm: copii, tineri și bătrâni,
asta e viitorul țării: România fără români.
Din 7 zile-n săptămână toate lucrătoare,
24/24, doar în muncă și sudoare.
Lucrezi degeaba, pentru un pumn de fișe,
pe când lumea-și bate joc de tine, ca niște actori după culise.
Muncești de zori și până seara, fără nici un viitor,
nu ai timp să te îndrepți, ești aplecat în fața lor.
Acasă nu ai de muncă, banii nu-ți ajung pe nimic,
nu ai nevoie de castele, doar de-o casă și de mâncare un pic.
Cuvântul patrie nu există, căci nu poate exista,
iubire pentru o țară care nu-și iubește cetățenii, doar ură.
Poți vedea în ochii oamenilor, care luptă,
pentru o bucată de carne ca niște hiene pe-o stâncă abruptă.
Primim ajutoare multe, un lucru ce sună foarte frumos,
toate însă dispar în aer, fără a fi de nici un folos.
Politicienii își urmează jocul, uitând de oamenii simpli,
care mor de foame, neglijați de parlamentari și miniștri.
Care se îneacă în probleme, și nu știu pe unde s-o apuce,
rătăciți în labirintul morții, urmând să se-arunce
de la al 8-lea etaj, cu gândul să se termine
viața asta nebună și grea, viața asta de câine!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a românilor care emigrează din cauza sărăciei și a lipsei de oportunități în țară. Versurile exprimă sentimente de disperare, dor și dezrădăcinare, subliniind sacrificiile făcute de părinți și impactul asupra copiilor rămași în urmă.