Strofa 1:
Suntem niște îngeri ușor căzuți din cer
Aruncați peste-acest pământ de însuși Dumnezeu
Noi vrem să facem numai bine, dar facem numai rău
De aceea ne aflăm aici, trăim toți pe același sol
Trăim mai încurcați decât cheia Sol
Și ne-nvârtim în cerc și cercul se strânge ușor
Ne rugăm la o scăpare din acest infinit,
Vreau să primesc absolut ce mi-am dorit
Lumea-și schimbă masca, asta am înțeles
Că atunci când câștigi, automat și pierzi
Oamenii te salvează din groapa nesfârșită
Apoi te aruncă înapoi
Să nu trăiești o clipă de bucurie, de relaxare, de mândrie
De unde-așa ceva când trăim în agonie?
Singurul lucru care-a mai rămas e fericirea ce se scurge în lacrimi pe obraz.
Strofa 2:
Unu’ pentru toți și toți pentru unu’
Ramâne un proverb ce s-a pierdut în drumul
Timpului și visului de mai bine
Și-am vrea pe fiecare zi să fie mâine
Însă îngerii încă mai există:
Încă mai fac bine, încă mai persistă
Sunt greu de-ntâlnit, se-ascund în întuneric
Acolo unde răul se simte lovit
Negrul a devenit acum culoarea păcii
De aceea la lumină se întâlnesc toți monștrii
Cu capul jos de rușine și-n gând nebunie
Oamenii au nevoie de-o nouă gândire
Dar am încredere în generația mea
Ce nu va lăsa un om slăbit și îl va ajuta
Haideți, îngeri buni, ridicați-vă de jos
Ajutați lumea voi, că ceilalți sunt contra-cost!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre deziluzia îngerilor căzuți într-o lume imperfectă, unde binele și răul se întrepătrund. Exprimă speranța într-o generație nouă care poate aduce schimbare și ajutor celor aflați în nevoie, într-o lume adesea egoistă.