Să fii hrană peștilor
Și rugină pietrelor
Și-atuncea să ai noroc
Când o sta soarele-n loc
Să nu poți dormi noaptea
Du-te bade, duce-te-ai
Unde-o sta apa să stai
Să fii hrană peștilor
Și rugină pietrelor
Să te spânzuri de curele
La streașina casei mele
Să te vadă o lume întreagă
Că ți-am fost odată dragă
Să te-ngrași ca scândura
Să fii rumen ca ceara
Murgul să se poticnească
În creștet să te trântească
Și-atuncea să ai noroc
Când o sta soarele-n loc
Și din apă e și foc
Și din aburi e și foc
Sensul versurilor
Piesa exprimă un blestem detaliat și intens asupra unei persoane, dorindu-i o serie de nenorociri și suferințe. Versurile sunt o formă de răzbunare poetică, încărcată de imagini puternice și simboluri negative.