Ce e istoria fără cercetare?
Ce e istoria fără memorie?
Cine-o spune, cine-o inventează?
Cine-o uită? Cine-o șterge?
Ce-și amintește mintea?
Ce are, ce gândește?
Cine-o spune, cine-o inventează?
Ce e istoria fără memorie?
Cine știe ce spune inima?
Marele pas
Al unei mari iubiri.
Cât timp trece? Cât rămâne?
Cine ține minte și lasă urme?
Ce dificilă e memoria
Celui ce încă mai speră.
Câtă durere, câtă suferință
Dacă nu te am aproape.
Ce trecătoare și trădătoare
E memoria celui ce rămâne.
Ce-i istoria fără amintire?
Fără uitare, fără revedere.
Cine ne plânge? Cine ne lasă?
Ce rămâne?
Ce mă interesează ce se întâmplă?
Fără povestea noastră de iubire.
Cine-o spune? Cine-o inventează?
Ce e povestea fără memorie?
Cine știe ce spune inima?
Marele pas
Al unei mari iubiri.
Cât timp trece? Cât rămâne?
Cine ține minte și lasă urme?
Ce dificilă e memoria
Celui ce încă mai speră.
Câtă durere, câtă suferință
Dacă nu te am aproape.
Ce trecătoare și trădătoare
E memoria celui ce rămâne.
Ai fost îndrumătorul meu
Ne-am confruntat fără limite
N-am pierdut drumul
Fiindcă te-am simțit cu mine.
Ai fost viitorul meu
Pentru totdeauna
Sunt cine sunt datorită poveștii noastre
Sunt cine sunt datorită memoriei tale.
Cât timp trece? Cât rămâne?
Cine ține minte și lasă urme?
Ce dificilă e memoria
Celui ce încă mai speră.
Câtă durere, câtă suferință
Dacă nu te am aproape.
Ce trecătoare și trădătoare
E memoria celui ce rămâne.
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura dintre memorie, istorie și iubire. Vorbește despre importanța amintirilor în definirea identității și despre durerea pierderii și a uitării, dar și despre rolul memoriei în construirea viitorului.