Într-o zi cu ea s-a pomenit,
Și-l găsi mai palid și mai grav.
Apoi dânsul constată lucid
că nici ea n-arăta prea grozav.
Mâine, ea urma să plece iară,
Înspre Allegau sau înspre Tirol.
Veselă era din cale-afară,
Mai târziu, i-a spus că simte-un gol.
El o mângâie atunci, tăcut.
„Plângi?”, discret de tot a întrebat.
Se gândeau la anii ce-au trecut
Și, pe urmă, a fost ca altădat’.
Când a doua zi se deșteptară,
mai străini erau decât oricând.
Mai schimbau o vorbă într-o doară
și mințeau la fiece cuvânt.
Către seară a plecat, în fine,
Și-au făcut bezele, doar așa.
Inimile lor zăceau pe șine,
Trenul către Allegau le călca.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație ajunsă la final, marcată de înstrăinare și minciună. Cei doi parteneri se simt mai străini ca oricând, iar despărțirea iminentă lasă un gol profund.