Epickboy – Alb Negru

Nu-mi retrag cuvintele, dimpotrivă scriu mai multe,
Un peisaj color, da’ culorile-s mărunte.
Ridic două degete da’ pregătesc amortizorul,
Nu vreau să m-audă nimeni când descarc încărcătorul.
Nu mă lăsa să visez, nu vreau mai multe iluzii,
Reacţii adverse, nu mai vreau transfuzii.
Hai zi tu dacă se merită să ai doze alternative,
Când la orice pas făcut, face fapte instinctive.
Toarnă primul pahar, azi avem o noapte lungă,
Iar am ieşit pe minus fără să bag nimic în pungă.
Am băut, înc-o mai fac şi nu trebuie, îmi pare rău,
Dar atunci când văd în ceaţă pot să mai văd chipul tău.
Dublu sec şi mă retrag, azi nu mă căuta,
Îmi iau fata de mână şi plecăm altundeva.
Cu mintea limpede atac, am stat destul în defensivă,
E momentul meu să rup tot ce mă ducea în derivă.
Vreau mai mult de la o femeie, nu numai atracţie fizică,
Să mă simtă şi aici, nu vorbeam de mimică.
Prezenţa ei e angelică, mă vindecă şi mă întăreşte,
I-am dat până şi inima că ştiu că n-o răneşte.
Sunt prea paranoic, pereţii poa’ să te ascundă,
Dar dacă-i întrebi ceva, nu te aştepta să răspundă.
Încă din prima secundă mi-am accentuat incizia,
Până am simţit că nu mai pot şi mi-am retras decizia.
Nu mă compara cu restul că nu m-am băgat în cursă,
N-aştept nicio schimbare că n-am speranţe şi în plus că
Prea multe piese triste şi prea multe sticle goale,
Jocul abia începe, gloanţele devin fatale.
Şi de-asta vorbele tale îmi dau putere să dobor
Cele mai dure obstacole şi să-mi reintru în rol.
Banii zboară repede de parcă se întrec cu timpu’,
Şi când rămâi pe zero începi să pierzi din echilibru.
Peisaj în non-culori, pun accent mai mult pe gri,
M-ajută să mă remarc că m-am pierdut printre stafii.
Aud ţipete de copii, devin amplificate,
Şi la orice pas făcut, le simt tot mai aproape.
Nu ştiu ce vor de la mine, dacă poţi întreabă-le,
Că pe mine mă evită de parcă le-am băgat în lagăre.
Încerc să le ignor, dar pe de altă parte,
Sper să n-ajung să cad şi eu în mediocritate.
Vino şi ia-mă de mână, vino şi ţine-mă tare,
Dă-mi răbdare, nu-s în stare să încep altă confruntare.
Nu poţi să mă citeşti că nu am cod de bare,
Dar o să-mi tatuez un râu şi pun lumini de reflectoare.
În dreptul inimii tale o să-mi tatuez sentimentele,
Nici timpul, dar nici ploaia nu o să-mi poată să-mi şteargă amprentele.
Am pasat verdele, am tras învăţătura,
Încă din prima secundă am simţit că mi-ar sărit ura.
Cuvinte prea simple, fac până şi sacrificii,
Ştii că sunt prea idiot să pot să mă feresc de vicii.
Nu vreau perfecţiune, ţine-o pentru tine,
Îmi trag gluga peste şapcă, fug departe de mulţime.
Dacă zici că te doare, mai nou te victimizezi,
Azi toţi sunt psihologi, dau sfaturi fără dovezi.
Rănile nu sunt cusute, îmi sângerează, înnebunesc,
Pun mâna pe cuţit, ating vena şi mă trezesc.