Mă pierd în spațiu și simt distanța ne desparte,
Nu-mi găsesc locul pe pământ de parcă aș fi pe marte,
Cu ochii roșii te privesc prin fum și sticle sparte,
Eu mă abțin și trag cu dinții, încep să fug departe.
Vreau să pictez color sub cerul plin de stele,
Cad picături de ploaie pe genele mele.
Tot ce-a fost e doar un vis neîmplinit de parcă
Ai vrea să zbori, dar fără aripi, tu ia și-ncearcă!
Aș scrie ultima piesă despre noi, dar fără text
Căci tot ce-am scris eu până-acum sigur n-ai înțeles!
Ești muza mea, altfel nu eram să fac muzică,
De pe la 16 ani cu sânge rece, fără frică.
2013, din vară-n toamnă aștept eu iarna
Să-mi înghețe tot ce a rămas, să scap de boală,
Trist ca o vioară, pe beat încep să scriu,
‘O să mă auzi atâta timp cât o să rămân viu..’
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere, alienare și dorința de a depăși o perioadă dificilă. Artistul se simte pierdut și încearcă să găsească o modalitate de a supraviețui emoțional, găsind în muzică o formă de exprimare și catharsis.