Pe scara terapiei, apoi în camera mea
să mai scriu versuri, emoții de catifea
lumini lucesc din univers, pătrund și-n gând
mă-ntreb tot timpul care-i misiunea mea pe acest pământ
Să nu mă vând, asta tot de fapt îi un principiu
Să știu, să-mi cunosc prețul, să rezerv din timp eu timpul
Îți simt frecvența și puterea lirică-n cuvânt
Trezeste-n mine poetul adormit plutind prin gânduri
Și tu colibri, dacă te alină aceste rânduri
Un gând comun, puterea crește din adâncuri
cu multe frânturi, altfel nu înveți să crești,
te oprești, rămâi acel copil naiv, pe val plutești
Tu cine ești? de unde vii? încotro te duci?
Ce vrei să faci? ce ai în scop? tu ce produci?
Tinzi să te dezvolți sau treptat să te usuci?
Binele învinge-n viață mai tot timpul, păstrează-i ritmul.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea identității și a scopului în viață. Versurile pun întrebări existențiale despre origini, destinație și contribuția personală, îndemnând la dezvoltare și la perseverarea binelui.