Emily Dickinson – XXXV

Mândră de inima-mi zdrențe de când ai frânt-o,
Mândră de suferința ce nu ajunge la tine,
Mândră de noaptea când tu și luna nu ați oprit,
Pasiunea, umilirea mea…

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimente contradictorii de mândrie și suferință în urma unei despărțiri. Naratorul se declară mândru/ă de capacitatea sa de a suporta durerea, deși aceasta nu pare să afecteze cealaltă persoană.

Lasă un comentariu