Emily Dickinson – II

II.
M-ai părăsit, dragă, călcând două jurăminte,
Unul de iubire
Unul de care Tatăl ar fi fost mulțumit
Să rămână în fire;
M-ai părăsit la marginile suferinței
Întinsă cât marea,
Între eternitate și timp,
Conștiința ta și eu stinsă.

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea profundă cauzată de o despărțire, accentuând sentimentul de trădare și pierdere a iubirii. Naratorul se simte abandonat și copleșit de suferință, pierdut între eternitate și efemeritate.

Lasă un comentariu